Confrunta-te cu frica aparuta in urma unui eveniment terifiant

Cand se intampla astfel de lucruri in lume, este foarte posibil sa simti frica, chiar daca locuiesti la mii de km distanta. Ce facem cu temerile noastre in aceste situatii? Cu cat eviti mai mult sa confrunti aceasta frica, cu atat iti va bantui subconstientul. Cand au loc tragedii, un impact emotional se ataseaza de tine pana cand este vindecat. Nu este nici o metoda buna sau rea de a ne ocupa de emotiile noastre, dar exista instrumente ce ne pot ajuta.

Este foarte important sa fii sincer in privinta temerilor pe care le ai. Este sanatos sa recunosti ca iti este frica. Cand recunosti sincer ca iti este teama, te eliberezi de tensiunea provocata de mentinerea fricii. Discuta despre teama resimtitia cu cineva drag, scrie despre ea intr-un jurnal, sau impartaseste-ti experienta cu un terapeut sau un grup de sprijin. Recunoasterea deschisa a fricii constituie un pas crucial spre depasirea ei.

Respira prin sentimentele tale, si sa-ti dai seama unde se localizeaza teama in corp – in zona gatului, in umeri, in piept sau in stomac. Pastreaza o clipa de liniste si sesizeaza unde a retinut corpul teama. Continua sa respiri si sa te focusezi pe acel sentiment pana cand simti ca te eliberezi. Repeta zilnic pana cand simti sa te usurezi si nu mai resimti acea frica. Respiratia esre cel mai important instrument pentru eliberarea fricii din corp.

Bunatatea este cea mai mare putere pe care o ai pentru a vindeca lumea. Cu cat exista mai multe persoane ce manifesta bunatate si compasiune, cu atat vor fi mai putine acte de distrugere, teroare si lupte. Din acest moment, arata mai multa bunatate fata de toata lumea din viata ta, chiar si fata de necunoscuti.

Daca te simti neputincios, gaseste-ti puterea acum. Respecta-ti sentimentele, respira prin tensiune si exercita-ti cea mai mare virtute: bunatatea. Adevarata ta putere se afla in capacitatea de a iubi.

Gabriell Bernstein

Ce sa faci cand esti provocat

 

De multe ori oamenii te trateaza cu blandete si cu dragoste. Alteori, te trateaza cu indiferenta. Sunt dati in care chiar si tu tratezi oamenii in aceste moduri. Insa, ce faci atunci cand intalnesti o persoana care este determinata sa te enerveze, din simplul fapt ca si pe ei i-a enervat altcineva? Cum raspunzi in acel moment? Primul instinct este sa raspunzi cu aceeasi moneda, insa te sfatuiesc sa mai astepti. Numara pana la 100 sau pana la 150 si o sa vezi ca raspunsul tau va fi diferit.

 

Sunt zile in care avem impresia ca lumea intreaga este impotriva noastra, insa in realitate oamenii nu fac decat sa raspunda la asteptarile pe care le avem noi de la ei sau de la anumite situatii. Atunci cand noi etichetam oamenii din lumea noastra ca fiind toxici sau negativi, exact asa vor reactiona ei vis-à-vis de noi. Uneori, suntem “atacati” de persoane cu care aparent nu avem de-a face, insa asta poate fi raspunsul la faptul ca oricum primim acea energie cu care etichetam o anumita persoana.

 

Atunci cand raspundem cu atatc la un atac, de fapt le permitem oamenilor sa se poarte la fel de urat cu noi, sau mai urat. Este ca si cum i-am incuraja sa continue, pentru ca ne-au atras atentia. Puterea ta cea mai mare nu vine din faptul ca il infrunti pe celalalt, ci din faptul ca poti sa primesti atacul lui, sa dizolvi energia negativa, si sa pleci mai departe.

 

De acum incolo, stabileste-ti sa fii un magnet pentru oamenii pozitivi, care pot sa tea jute sa evoluezi sau sa te dezvolti. Poti sa faci asta foarte simplu, fiind tu o astfel de persoana. Primesti intotdeauna ceea ce emani. Asadar, emana doar pozitivitate si optimism. Daca totusi esti afacetat de ceea ce se intampla negativ in jurul tau, inseamna ca ti-ai scazut vibratia, si trebuie sa gasesti o modalitate sa indrepti asta. Iti recomand prima mea carte, “Ghid de evolutie spirituala”, unde poti sa gasesti aceste informatii.  http://www.misiunepersonala.com/shop/ghid-de-evolutie-spirituala/

Trecutul nu e viitorul tau

Multi oameni incearca experiente dificile, pe masura ce inainteaza in viata. Trec prin cliep grele sau se asociaza cu indivizi dubiosi. Se comporta ilegal sau inacceptabil din punct de vedere social. Unii sunt condamnati si trimisi la inchisoare pentru faptele comise. Dar, intr-un anumit moment al vietii se hotarasc sa se schimbe. S-au gandit serios la felul in care si-ar dori sa fie cunoscuti in viitor. S-au decis sa-si schimeb viata prin schimbarea valorilor pe baza carora au trait pana atunci. Luand aceste hotarari si tinandu-se de ele si-au schimbat viata. Si asa cum au facut-o altii, la fel poti s-o faci si tu.

Daca ai fi cineva iesit din comun in toate privintele, cum te-ai comporta fata de altii? Ce fel de impresie le-ai lasa dupa ce te-ai intalnit cu ei? Imagineaza-ti ca ai putea sa fii o persoana cu totul si cu totul remarcabil. Prin ce ai diferi fata de cel care esti azi?

In psihologie, nivelul pretuirii de sine determina nivelul de fericire. Pretuirea de sine este definita ca fiind “cat de mult te placi”. La randul ei, pretuirea de sine e determinata de imaginea de sine. Acesta este modul in care te vezi si gandesti despre tine in interactiunile cu ceilalti. Imaginea despre sine e conturata de sinele ideal. Acesta este constituit din virtuti, valori, teluri, sperante, visuri si aspiratii.

Din momentul in care incepi sa mergi, sa vorbesti si sa te comporti in moduri consecvente celor mai inalte idealuri pe care le ai, imaginea despre tine insuti se imbunatateste si te simti fericit atat in ceea ce te priveste, cat si in legatura cu lumea din care faci parte.

Aminteste-ti ca devii ceea ce gandesti in marea majoritate a timpului. Oamneii fericiti si de succes se gandesc al valoriel lor si al modul in care le pot practica in fiecare moment al vietii si in orice domeniu. Marea rasplata consta in faptul ca, pe masura ce traiesti tot mai consecvent cu valorile tale, devii mai fericit, mai sanatos, mai plin de energie si mai pozitiv in tot ceea ce faci.

Brian Tracy

Invata cum sa te relaxezi

 

Relaxarea inseamna sa-ti permiti tie insuti sa intri intr-o stare in care nu faci nimic, pentru ca in caz contrar ai fi intr-o stare de tensiune. Pur si simplu te focusezi doar pe respiratie, sau pe nimic, si te adancesti in aceasta liniste. Stii cand esti relaxat atunci cand inchizi ochii si stii ca indiferent ce se intampla in jurul tau, nu te distrage de la starea ta primordiala.

 

Gandeste-te ca treci printr-o perioada destul de rea, vrei sa comunici cu Dumnezeu dar nu prea crezi tu in dogmele religioase. Pur si simplu te asezi intr-un fotoliu, si incepi sa te focusezi pe respiratie: inspiri, expiri, inspiri, expiri, si tot asa. Si dintr-odata il descoperi pe Dumnezeu undeva in interiorul tau; pentru ca stii ceva? Dumnezeu e peste tot in jurul tau, si in interiorul tau, nu trebuie sa te deplasezi fizic nicaieri. Si incepi sa pui intrebari referitoare la problema ta. Daca nu afli raspunsuri atunci, cu siguranta iti vor veni in zilele urmatoare.

 

Relaxare inseamna sa nu te mai gandesti la competitie, la munca, la contraste. Esti doar tu cu tine. Nu incerci sa controlezi viitorul, nu incerci sa controlezi ceea ce urmeaza sa se intample in viata ta, ci sa lasi sa se intample, si sa fii impacat cu asta. Relaxarea este in prezent, consecintele sunt din viitor. Nu incerca sa lupti cu orice iti cauzeaza stress in viata ta, pentru ca va fi mai rau.

 

Atunci cand te relaxezi, practic lasi constiinta ta (care oricum stie mult mai bine decat tine), sa preia controlul asupra vietii tale. Totul vine din interior, nu trebuie sa depui efort pentru asta. Multi oameni vor sa se relaxeze, insa nu-si dau seama ca trebuie prima data sa se detaseze de tot ce este negativ in viata lor. Pana nu faci asta, nu obtii rezultate in ceea ce priveste relaxarea, si imbunatatirea vietii tale.

Trecutul trebuie sa ramana in trecut

 

Ca sa evadezi din trecut si ca acesta sa nu se mai repete, este necesar ca tu sa inveti din ceea ce s-a intamplat. Ti-ai invatat lectia, nu se mai repeta experientele. Atunci cand trebuie sa luam o decizie, indiferent de aspectul vietii noastre pe care il influenteaza, intotdeauna oscialm intre trecut si viitor. Una din variante ne mentine in trecut (deci este influentata de acesta), si cealalta ne impinge spre viitor (si este conditionata de ceva ce invatam nou). De exemplu; vrei mai multi bani: fie ramai la jobul actual, unde stii ca sigur iti primesti salariul, chiar daca e mic, insa nu trebuie sa depui efort (trecut), sau sa te gandesti sa faci niste cursuri sau chiar sa-ti faci o afacere (viitor). La fel putem spune si cu relatiile.

 

Intotdeauna avem si o a treia varianta. Lucrezi cu ceea ce ai déjà, si adaugi in formula ceva nou. Fiecare moment este perfect…insa urmatorul moment pentru a fi perfect trebuie imbunatatit. Sa presupunem ca vorbim tot de un venit mai mare: poti sa ramai la jobul actual si de fapt sa te gandesti si sa faci planuri cum sa faci mai multi bani: o afacere, o colaborare, etc. Nu poti sa te astepti la miracole daca tu nu faci nimic. Nu exista noroc, norocul ti-l provoci singur.

 

Imagineaza-ti ca fiecare zi pe care o traiesti aduce noi si noi experiente. Asta de fapt ii separa pe oamenii de succes de restul: primii au stiut cum sa-si creeze propriile oportunitati, si sa munceasca sa se intample miracole. O persoana care are un succes aparent peste noapte, de fapt este o persoana care munceste la acest succes de cativa ani. O persoana care face acelasi lucru o perioada indepartata nu se poate astepta la miracole. Se poate asteptala miracole doar daca si face ceva in acest sens.

 

Trecutul se repeta doar daca nu-ti inveti lectiile, si daca te tot uiti mereu in spate, la el.

Fiti raspunzatori de viata dvs

Identificati cea mai mare problema sau sursa atitudinii negative din viata dvs. In ce mod sunteti responsabili de aceasta situatie?

Imaginati-va in calitate de presedinti ai propriilor companii. Cum ati actiona, daca ati detine 100% din actiuni?

Hotarati-va astazi sa incetati sa mai dati vina pe altii, in loc sa acceptati deplina responsabilitatepentru orice domeniu al vietii dvs. Ce ar trebui sa faceti?

Incetati sa mai gasiti scuze si incepeti sa progresati. Imaginati-va ca scuzele cele mai invocate nu au nici un fel de baza reala si actionati in consecinta.

Priviti-va ca pe principala sursa creatoare din viata. Va gasiti acolo unde va gasiti, si sunteti ceea ce sunteti datorita propriilor alegeri si decizii. Ce anume ar trebui sa schimbati?

Hotarati-va azi sa-i iertati pe toti cei care v-au facut rau in vreun fel. Stergeti cu buretele si refuzati sa mai discutati vreodata despre asta. In schimb, ocupati-va de ceea ce e important si nu veti mai avea timp sa va ganditi la altceva.

Brian Tracy

Programul de meditatie constienta pentru imbunatatirea somnului in 7 saptamani

Saptamana 1: linistirea mintii.

 

 

Trecutul s-a dus déjà, iar viitorul urmeaza sa vina.

Ma concentrez sa fiu linistit, fericit si liber in acest moment prezent.

Acum ma concetrez sa fiu constient de fiecare respiratie.

Atentia mea asupra respiratiei este continua.

Imi urmaresc respiratia din momentul in care incepe, iar abdomenul meu incepe sa-si mareasca volumul.

Continui sa fiu atent cum abdomenul meu se ridica si coboara la fiecare respiratie, ca un copil care se da in leagan.

Ca un leagan, respiratia mea incetineste cu fiecare sfarsit.

O urmaresc tot timpul, cum incetineste si incepe din nou.

Ii acord respiratiei mele toata grija si atentia, asa cum o mama isi tine copilul in brate.

Nu las copilul sa cada, gandurile mele raman pe fundal.

Ma bucur de ridicarea si coborarea ritmica a abdomenului meu, ma bucur ca sunt aici si acum.

Am incetat sa alerg inainte si inapoi.

Mintea mea continua sa produca ganduri, asta este rostul ei. Eu nu-mi urmez gandurile, ma concentrez asupra respiratiei.

Ma simt bine si in largul meu.

Cu fiecare respiratie, las la o parte tensiunea undeva in corpul si in mintea mea.

Sunt constient ca gandurile imi pot aduce tensiunea pe fata.

Cu fiecare respiratie, imi relaxez muschii fetei si zambetul.

Sunt niste senzatii in corpul meu: le accept. Sunt constient de tinuta mea.

Sunt constient de adierea aerului in jurul narilor mele, in timp ce inspir.

Daca sunt sunete, nu reactionez la ele. Doar le observ si le las sa se duca

Continui sa ma bucur de respiratia mea, in liniste.

Un rau de sentimente si ganduri curge pe langa mine, dar nu ma inec in ele.

Concentrarea pe respiratie este ca o ancora care impiedica barca sa pluteasca in deriva.

Concentrarea pe respiratie ma impiedica sa ma pierd in ganduri.

Percep sunete si senzatii pe piele, fara sa reactionez la ele.

Zambesc la ceea ce m-ar putea distrage, cum ar fi: amintirile, micile mancarimi de pe piele si zgomotele. Zambetul ma relaxeaza. Ma simt multumit.

Cu fiecare respiratie ajung aici si acum – stau in sezut, respirand confortabil.

Mintea mea este linistita, corpul meu e eliberat de tensiune.

Sunt calm si odihnit, Ma simt liber, Ma simt acasa.

 

Saptamana 2: imblanzirea mintii.

 

Cu fiecare respiratie, imi indrept atentia de la ganduri, spre ce se intampla in corpul meu.

Cu fiecare respiratie, ajung din lumea gandurilor, in lumea simturilor.

Ma aflu in momentul prezent in care ma concentrez pe respiratie si pe fluxul experientelor.

Ma concentrez pe senzatiile propriu-zise, si nu pe persoana care are aceste senzatii.

Ma concentrez pe senzatii, si nu pe sentimentele mele despre aceste senzatii.

Acum nu exista nici bine, nici rau, nu exista judecati.

Simturile mele sunt ale momentului prezent, accept ceea ce primesc de la simturile mele.

Accept lumea asa cum este, inspirand si expirand, raman in acest univers cald al acceptarii.

Inspirand si expirand gasesc multumire aici si acum. Nu lupt, voind ca lucrurile sa fie altfel. Nimic de criticat, nimic de evaluat; acelea sunt ganduri.

Acum primesc doar ce vine de la simturile mele.

Imi numar binecuvantarile si trimti valuri de multumire fiecarei parti a corpului meu.

Corpul meu este un miracol. Gandurile vin si pleaca, la fel ca zgomotele din jurul meu.

Raman cu respiratia mea. Inspirand si expirand, raman deschisa fara a face eforturi.

Nu controlez fluxul intuitiei. Imi controlez doar deschiderea mea catre exterior.

Inspirand, simt prospetime, expirand, sunt inca aici.

 

Saptamana 3: scanarea corpului.

 

Asezat confortabil, inlatur toata tensiunea.

Respir lent si adanc de 5 ori, concentrandu-ma pe senzatiile fizice pe care mi le da respiratia, pe miscarea aerului din nari, in timp ce inspir, si pe extinderea abdomenului.

In timp ce abdomenul mi se umple cu aer, sunt constient si de cureaua pe care o port, si de hainele mele.

Imi pastrez atentia incontinuu pe respiratie, de-a lungul celor cinci cicluri de respiratie.

Cu urmatoarele 5 respiratii, imi relaxez mintea.

Acum nu mai este nimic de facut, si nicaieri unde sa ma duc.

Nici o obligatie. Pur si simplu, ma bucur ca stau asezat, relaxandu-ma si fiind eu insumi.

Fata este oglinda mintii. O fata calma este oglinda unei minti linistite.

Fata mea reflecta zambetul meu interior. Imi monitorizez muschii fetei si fruntea, apoi ochii si obrajii, apoi muschii din jurul gurii si de sub barbie, pe parcursul celor 5 respiratii.

Gasesc un loc confortabil pentru barba mea, care sa nu fie nici prea sus, nici prea jos.

In timpul urmatoarelor 5 respiratii, ma concentrez pe barbie si pe gat.

Ma asigur ca am capul aliniat cu coloana si ca gatul imi este relaxat.

Coborand, ma concentrez pe umeri si pe brate.

Asigurandu-ma ca nu exista tensiune in umeri.

Mainile se ating una pe alta si totodata ating abdomenul.

Cu mainile, imi simt abdomenul ridicandu-se si coborand.

Imi urmaresc linistita ridicare si coborare a abdomenului, timp de 5 respiratii.

In pozitia de meditatie sunt angajati muschii spatelui.

Ei ma impiedica sa ma aplec, asa incat este loc pentru respiratie in abdomen.

Sunt mai relaxat in fata si tin spatele ferm.

Respir 5 cicluri, cu spatele nemiscat, miscandu-ma ritmic in fata.

Urmaresc cu mintea muschii spatelui, de sus pana jos, pana in partea inferioara a spatelui.

Pozitia mea e nemiscata, in timp ce fata si paritle laterale ale corpului se extind si se contracta cu fiecare respiratie.

Intregul meu trunchi respira.

In timpul urmatoarelor 5 respiratii, ma concentrez asupra partii inferioare a corpului meu.

Mai intai, ma concentrez asupra felului in care simt perna. Sunt bine echilibrat? Daca am nevoie de mici modificari pentru un mai bun echilibru sau confort mai ridicat, le fac.

Apoi ma ocup de picioare. Daca simt o stare de discomfort in picioare, ma concentrez asupra ei.

Cum ma simt de fapt? Inspir si expir constientizand acel sentiment.

In timpul urmatoarelor 5 respiratii, ma concentrez asupra picioarelor mele. Pe ce se odihnesc ele? Simt o senzatie de caldura sau raceala la picioare? Amandoua picioarele imi dau aceeasi senzatie? Unde este acea senzatie de mai devreme? Cum imi simt gleznele?

In cele din urma imi simt intregul corp din cap pana in picioare. Simt cum totul se imbina intr-un singur corp.

Acum ascult. Imi transmite ceva vreo parte a corpului sau a mintii mele? Poate un picior sta neconfortabil si se plange de asta. Sau poate ca umerii au intepenit. Las sa treaca, apoi ascult din nou.

 

Saptamana 4: bunatatea care izvoraste din iubire

 

Asezat confortabil, respir adanc de cateva ori, si intru in legatura cu orice sentiment care ma stapaneste si il inlocuiesc in mod constient cu ganduri binevoitoare.

Observ ca exista un anumit ton emotional care apare, pe masura ce ma gandesc la fiecare persoana. In timp ce amintirea unor persoane ma face sa zambesc, amintirea altora ma face sa ma simt incordat.

Cu fiecare inspiratie si expiratie inlocuiesc, in mod constient, cu un sentiment de bunatate si prietenie pentru toate persoanele, acest ton emotional spontan.

Continui sa fac acest lucru iar si iar. In timp ce o persoana sau un nume imi vine in minte, ma gandesc la ele cu caldura si bunatate. Aceste sentimente sunt ale mele. Sentimentele mele nu sunt controlate de altii, sunt responsabil de ele.

Aceste emotii duioase si prietenoase imi fac bine si mie. Reaua-vointa, furia, resentimentele creeaza stres.

Nu favorizez pe nimeni, sunt generos cu gandurile mele de bunavointa. Bunatatea este ca lumina soarelui, toata lumea are nevoie de ea. Soarele nu straluceste numai deasupra oamenilor perfecti. Bunatatea mea lumineaza fiecare persoana, inclusiv pe mine.

Ma vad in minte pe mine cand aveam 5 ani si eram incocent si frumos. Am fost odata acel copil, merit dragostea si bunatatea mea. Merit sentimentele mele de iubire de acum.

Multi puscariasi au fost abuzati in copilarie, ei sunt victime, si ei au nevoie de bunatate. Bunatatea este un medicament. Nu-mi ascund sentimentele de bunatate.

Nu trebuie sa fiu meschin doar pentru ca altcineva a fost astfel. Sunt cine sunt. Exersez bunatatea si prietenia din toata inima pentru ca acest lucru ma face sa ma simt bine, si ii ajut si pe altii sa se simta bine.

Continuu sa ma gandesc la oamenii pe care ii cunosc. In privinta unora nu apare nici un sentiment in mod spontan. Ma gandesc la ei cu prietenie, oricum. Bunavointa si prietenia mea sunt daruri care imi apartin si pe care le pot oferi.

Inspirand si expirand, ma concentrez pe fluxul aceste energii pozitive din corpul meu. Imi scanez toate partile corpului si imi iau ragazul necesar sa trimit ganduri de iubire fiecarei parti.

Trimit gandurile mele bune spre inima, ficat, sistemul digestive si alte organe. Ele au lucrat cu credinta sa ma tina in viata si sanatos. Promit sa fiu bun cu ele, la randul meu. Promit sa ma gandesc la sanatatea si bunastarea lor atunci cand mananc si beau.

Nu simt nici o tensiune acum. Cu fiecare respiratie, trimit valuri de sentimente bune catre mine si catre altii. Ma relaxez si ma bucur de aceste sentimente bune.

 

Saptamana 5: a sosit timpul

 

Asezat confortabil, imi eliberez gandurile din minte. Ma eliberez de stres si de tensiune si imi indrept intreaga atentie asupra respiratiei. Respiratia este totul. Acum nu mai exista nimic, in afara de respiratie. Nu mai exista timp in afara respiratiei. Respiratia este timp. Cand atentia mea este continua, experimentez viata in toata plenitudinea ei. Timpul exista doar in prezent, trecutul nu este timp. Candva trecutul era prezent, dar acum inseamna doar ganduri si idei.

Pot trai doar in prezent. Viitorul la care ma gandesc nu este timp. Este un manunchi de asteptari. Si trecutul, si viitorul exista in prezent. Ele exista ca amintiri, obiceiuri, idei si asteptari. Florile care au inflorit inainte ne-au lasat parfumul lor. Acel parfum exista acum. Semintele viitorului exista si ele in prezent. Multe din aceste seminte sunt sub pamant si sunt invizibile.

Timpul este incorporat in viata mea si in respiratia mea. Cand sunt una cu respiratia mea, experimentez viata din plin si nu ca pe o idée abstracta.

Cand sunt una cu respiratia mea, exista intotdeauna in prezent. Traiesc o primavsra eterna, unde totul este proaspat si nou.Nu sunt prizonierul unui trecut facut din idei. In timp ce-mi elimin ideile, si trecutul se schimba pentru mine.

Sunt recunoscator ca sunt in viata, privesc pe toata lumea cu iubire. Respir cu gratitudine pentru toate fiintele care imi sprijina viata. Si fac lumea frumoasa.

Stresul nu este o parte a viitorului meu. Asteptarile nu sunt o parte a viitorului meu. Asteptarile mele nu sunt o parte a viitorului. Ele sunt parte din obiceiurile mele mentale. Renunt la aceste obiceiuri, ca sa pot trai cu o minte deschisa si libera.

Fericirea se intampla acum, fericirea nu mai exista si in alt timp. Nu mai exista alt timp.

Sunt una cu respiratia mea si cu senzatiile din corpul meu. Respir cu inima linistita.

 

Saptamana 6: Observarea respiratiei

 

Stau cu spatele drept, capul pe aceeasi linie cu spatele, picioarele confortabil asezate si cu muschii fetei relaxati. Imi modific pozitia atat cat este necesar pentru a ma simti confortabil.

Ma concentrez pe senzatiile fizice ale respiratiei si urmaresc aerul cand intra pe nari si-mi umple plamanii. Apoi expir si fac o pauza.

Nu-mi controlez respiratia si nu intervin in ritmul ei. Raman intr-o stare de calm, privindu-mi corpul cum respira in mod natural.

Daca respiratia mea este scurta si superficiala, o observ astfel. Daca este lunga si profunda, o observ la fel.

Corpul meu este cel care respira; stie cand sa inspire si cand sa expire. Nu intervin in timpul respiratiei, doar il observ.

Cand sunt prins in plasa emotiilor si a visarii cu ochii deschisi, respiratia urmeaza nevoile imaginatiei. Acum mintea mea este calma, iar respiratia urmeaza ritmul ei natural.

Observ ca, dupa fiecare inspiratie si expiratie, e o mica pauza. Astept, pur si simplu, ca respiratia sa reinceapa.

Cand respiratia face o pauza, la sfarsit, ma impotrivesc impulsului de a inspira sau expira constient. Astept ca respiratia sa se produca natural, de la sine.

Respiratia are un ritm natural, precum cel al valurilor. Observarea ritmului respiratiei se aseamana cu observarea valurilor marii.

Nu exista nici un “eu” care face actul de respiratie. “Eu” nu sunt responsabil de respiratie. Eu raman, pur si simplu, un observator dezinteresat.

Dupa fiecare respiratie astept, curios, sa vad cand va reincepe urmatoarea respiratie. Astept. Corpul incepe sa inspire atunci cand e pregatit.

Ma bucur de aceasta constientizare linistita a respiratiei. Aidoma valurilor oceanului, respiratia mea are ritmul ei natural.

Mintea mea e ca flacara constanta a unei lumanari, atunci cand nu bate vantul. Este constienta, cu calm, si de respiratia mea, dar si de zgomote, de senzatiile de pe piele, de senzatia de frig sau cald.

Cu aceeasi intentie impartiala, observ toate senzatiile: lumina si umbra, confort si disconfort. Ele vin si pleaca. Eu nu fac decat sa le observ.

Acum imi observ starea psihica: este vesela, trista, tematoare, sau altfel? Observ tipul de stare psihica pe care o are mintea mea de obicei. Observ daca starea ei obisnuita este grija, nerabdarea, regretul, dorinta sau alta.

Mintea mea isi are obiceiurile ei. Concentrandu-ma, devin constient de obiceiurile ei.

 

Saptamana 7: Mintea este un pictor

 

Stand confortabil, ma bucur de respiratie, in timp ce abdomenul se umfla si se dezumfla ritmic. In timp ce respir linistit, mintea mea fotografiaza persoanele si locurile pe care le cunosc.

Stau cu respiratia mea, stiu ca aceste imagini sunt rezultatul plasmuirii mele. Oamenii din gandurile mele sunt personaje fictive, desi seamana exact cu oamenii pe care ii cunosc.

Sunt relaxat si constient ca mintea mea creeaza, din aceste imagini, o lucrare de fictiune – o carte comica.

Observ cum mintea mea le aranjeaza ca sa se potriveasca cu fantezia mea.

Inspir si zambesc cu gandul la aceste personaje; expir si stiu ca acestia nu sunt oameni reali. Oamenii reali au o profunzime pe care personajele imaginare nu o au.

Fictiunea din mintea mea curge ca un rau. Constientizarea respiratiei mele este ancora mea. Ma opreste sa plutesc pe curentul raului de ganduri.

Mintea mea este ancorata in siguranta de corpul meu. Nu ma mai las purtat de curentii raului. Ma bucur ca stau in barca mea, in timp ce se leagana placut in valurile respiratiei, ca intr-un leagan. Ma bucur sa urmaresc gandurile si imaginile care trec pe langa mine plutind. Imi reamintesc ca acestea sunt propriile mele creatii.

Mintea mea este un artist talentat. Imaginile create de ea seaman cu oamenii si locurile care le-au inspirat. Ele sunt foarte convingatoare. Respir si zambesc.

Aceste imagini sunt doar tablouri. Orice sentimente as avea fata de ele – iubire, ura, furie sau teama – sunt doar sentimente despre imagini.

Mintea mea distribuie imagini, precum cartile intr-un joc de carti. Ramanand conectat la respiratia mea, observ acest joc.

Nu aleg cartile pe care le desenez. Imi observ mana si raman concentrat pe respiratie.

Ma simt confortabil si relaxat, pentru ca nu iau acest joc prea in serios. Ma simt multumit.

 

Cartea somnului

 

Vindeca-ti anumite traume (metoda Joe Vitale)

Gandeste-te la teama ta si pune mana pe abdomen si pe piept si incearca sa-ti dai seama ce nota ai da sentimentului. Incearca sa urezi bun venit sentimentului si vezi ce vrea sa-ti transmita. Este foarte posibil sa obtineti informatiile pe care le doriti inca de prima data, si sentimentul sa se evapore. Daca insa nu a slabit in tensiune, repetati procedeul si intrati cat mai mult in sentiment.

 

Du-te spre centrul sentimentului si intreaba-l inca o data care este motivul pentru care este in viata ta. Pe masura ce te apropii de centrul sentimentului, incepe sa-l dublezi si sa-ti doresti sa vezi cauza si sa se elimine. Observa ce anume se intampla in corpul tau atunci cand simti emotia respectiva, si intensific-o. Conform legii cuantice 2 emotii contradictorii nu pot sa existe in acelasi timp: fie se dizolva sentimentul, fie se intensifica. Important este sa-ti doresti sa se dizolve.

 

Atunci cand simtim prezenta unui sentiment care ne supara, vrem neaparat sa il eliminam. Poti sa incerci asta prima data, dar ulterior incearca sa nu mai faci asta. Lasa-l sa se manifeste in viata si in corpul tau asa cum trebuie. Cand renunti sa mai elimini sentimentul, de multe ori scade in intensitate si dispare. Daca nu dispare, retraieste-l din nou.

 

Simte emotia sentimentului respectiv in corpul tau. Priveste zona unde este sentimentul ca pe o energie rosie stralucitoare. Inconjoara energia cu o sfera si leaga balonul cu o ata. Lasa balonul sa pluteasca afara din mintea si corpul tau. Priveste cum zboara balonul, tot mai sus si mai departe, cum se face din ce in ce mai mic, pana cand dispare complet din mediul tau vizual.

 

Simte emotia sentimentului respectiv in corpul tau. Priveste zona unde este sentimentul ca pe niste picaturi de apa si vizualizeaza cum aceste picaturi pica pe asfalt si se sparg si apoi se evapora.

 

Dupa ce dispare sentimentul principal si cauza, iubeste ceea ce ramane in golul ramas. Spune da si te iubesc oricarui sentiment care apare ulterior.

Recunoştinţa este opţiunea de a vedea Iubirea lui Dumnezeu în toate lucrurile

Nu poţi vorbi despre abundenţă, fără să vorbeşti şi despre recunoştinţă. Recunoştinţa porneşte din sentimentul valorii intrinsece şi sprijină trăirea experienţei abundenţei. Pe de altă parte, nerecunoştinţa şi resentimentul îşi trag obârşia din sentimentul lipsei de valoare intrinsecă şi consolidează perceperea lipsei. Fiecare dintre ele este un cerc închis. Ca să pătrunzi în cercul stării de graţie, e nevoie să-ţi aduci iubire, ţie însuţi sau altcuiva.

Ca să intri în cercul fricii, e nevoie să refuzi iubirea, ţie însuţi sau altcuiva. Atunci când stai în interiorul unuia dintre cercuri, realitatea celuilalt cerc devine contestabilă. Din acest motiv, ai adesea sentimentul că există în experienţa ta două lumi, ce se exclud reciproc. Cei recunoscători nu-şi pot imagina că pot fi nedreptăţiţi. Cei ranchiunoşi nu-şi pot imagina că pot fi iubiţi de noi, de Dumnezeu. In care dintre aceste lumi vrei să locuieşti? Alegerea îţi aparţine…

In orice moment trebuie să decizi între a face pe victima sau a-ţi aminti că nu poţi fi nedreptăţit. În primul caz vei fi ofensat de darul primit şi îl vei vedea ca pe o pedeapsă; în al doilea caz vei accepta ceea ce vine spre tine, ştiind că îţi aduce o binecuvântare pe care încă nu o poţi vedea.

Recunoştinţa este opţiunea de a vedea Iubirea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Nici o fiinţă care alege astfel nu se poate simţi nenorocită. Căci opţiunea de a aprecia duce la fericire, întocmai cum opţiunea de a nu aprecia duce la nefericire şi disperare.
Primul gest sprijină şi înalţă. Al doilea, devalorizează şi demolează.
Felul cum alegi să reacţionezi faţă de viaţă dă contur propriei tale percepţii permanente. Dacă trăieşti în disperare, asta se întâmplă deoarece alegi să nu apreciezi darurile ce ţi-au fost oferite. Fiecare persoană ce păşeşte pe pământ culege rezultatele gândurilor pe care le-a semănat. Iar dacă vrea să schimbe natura recoltei din anul viitor, ea trebuie să schimbe gândurile pe care le gândeşte acum. Gândeşte doar un singur gând de recunoştinţă şi vei vedea cât este de adevărată această simplă afirmaţie. Data viitoare când eşti pe cale să nu apreciezi un dar ce ţi se oferă, opreşte-te un moment şi deschide-ţi inima ca să primeşti acel dar cu recunoştinţă.

Observă, apoi, cum se transformă atât modul în care trăieşti experienţa darului, cât şi relaţia cu cel care-l oferă. Data viitoare când eşti pornit să judeci sau să condamni pe altul, opreşte-te o clipă şi lasă-l să intre în inima ta. Binecuvântează acolo unde ai condamnat. Nu judeca şi fii bucuros că n-ai judecat. Simte uşurarea care te cuprinde când îl eliberezi pe celălalt de percepţiile tale înguste […]

S-ar părea că există două lumi, dar cu adevărat există numai una. Frica este doar absenţa iubirii. Lipsa este doar absenţa abundenţei. Resentimentul este doar absenţa recunoştinţei. Ceva nu poate lipsi, dacă nu a fost, mai întâi, prezent din abundenţă. Fără prezenţă, absenţa n-are nici un sens. E ca un joc de-a v-aţi ascunselea. Cineva trebuie să se ascundă mai întâi. Cine va fi acela? Tu sau eu?  Fiecare ajunge să se ascundă şi fiecare este găsit, în cele din urmă. Lumea dualităţii emană din întregime şi la întregime se întoarce.

Vă invit să intraţi în acest dans, fără să vă luaţi prea în serios. Nici unul dintre voi nu e un dansator profesionist. Dar fiecare dintre voi este capabil să înveţe paşii. Dacă se întâmplă să calci pe cineva pe picior, un simplu „îmi pare rău” va fi de-ajuns.
Cu toţii învăţaţi în acelaşi timp şi e de aşteptat să faceţi greşeli.

PAUL FERRINI

Transforma-ti defectele in calitati

Intr-o zi, mă aflam într-un lăcaş de desăvârşire a evoluţiei spirituale şi am fost prezentat angajaţilor din departamentul unde urma să lucrez.

Administratoarea clădirii a spus ceva ce nu voi uita niciodată.
„Tot ceea ce voi numiţi defecte ale voastre, tot ceea ce nu vă place
la voi înşivă, sunt cele mai mari calităţi pe care le aveţi”, a apus ea. „Ele
sunt, pur şi simplu, supra-amplificate. Aţi dat volumul prea tare, asta-i tot.
Daţi puţin mai încet. În curând, voi – şi toţi ceilalţi – vă veţi vedea slăbiciunile
ca fiind punctele voastre tari, aspectele „negative” ca fiind „pozitive”.
Ele vor deveni instrumente minunate, gata să acţioneze în favoarea
voastră, mai degrabă decât împotriva voastră. Tot ceea ce aveţi de făcut
este să învăţaţi să apelaţi la aceste trăsături de personalitate, în cantităţi care
sunt potrivite momentului. Apreciaţi cât de mult e necesar din minunatele
voastre calităţi şi nu daţi mai mult decât atât.”

M-am simţit ca şi când aş fi fost lovit de trăsnet. Nu mai auzisem niciodată
asemenea lucruri. Cu toate acestea, ştiam în mod instinctiv că era
adevărat. Lăudăroşenia mea nu era altceva decât încredere în sine mult
prea amplificată. Ceea ce oamenii numeau, în tinereţea mea, „atitudine zănatică”
sau „prostească”, nu era nimic altceva decât spontaneitate şi gândire
pozitivă – supra-amplificate. Iar intrarea mea impetuoasă era doar calitatea
mea de conducător, dexteritatea mea verbală şi dorinţa mea de a
merge până la capăt – toate trei exprimate mult prea zgomotos.
Mi-am dat seama că toate aceste aspecte ale fiinţei mele erau calităţi
pentru care fusesem uneori lăudat.
Nu e de mirare că nu mai ştiam ce să cred!

Doar în acel moment, când m-am uitat la „latura de umbră” şi am
văzut clar de ce alţii au numit uneori toate acestea drept comportamente
„negative”, am văzut şi darul care se afla în fiecare dintre ele. Tot ceea ce
aveam de făcut era să folosesc aceste comportamente în mod diferit. Să nu
le reprim, ci să mi le asum. Şi, pur şi simplu, să le folosesc în mod diferit.
Acum am ajuns să înţeleg ce importanţă extraordinară are să-mi trăiesc
viaţa, fiind în întregimea fiinţei mele. Adică, să-mi dau voie ca, în primul
rând să observ şi apoi să pun la un loc – într-un întreg grandios – toate
aspectele lui cine sunt – atât acelea pe care eu şi alţii le-am numit „pozitive”,
cât şi acelea pe care eu şi alţii le-am numit „negative”.
Cu ajutorul acestui procedeu m-am împrietenit, în sfârşit, cu mine
însumi. Dar, vai! ce mult timp mi-a trebuit ca să ajung aici!

Debbie Ford, Partea intunecata a cautatorilor de lumina