Cum sa-ti vindeci copilul interior

 

Vindecarea copilului interior are mare legatura cu vindecarea ranilor din copilarie. De multe ori oamenii nici macar nu sunt constienti de faptul ca au anumite traume, si tot repeta situatiile, faa sa-si dea seama ce si cum. De exemplu, la un moment dat am avut o doamna care tot intalnea barbati alcoolici, care nu o respectau, si o inselau la tot pasul. De fapt, exact asa era si tatal ei, si asa credea ea ca era viata normala a unei familii. Insa, pentru ca ceva in interiorul ei nu putea accepta asta, se despartea mereu de tot felul de parteneri si astepta relatia perfecta.

 

O modalitate foarte usoara de a-ti vindeca copilul interior este aceea de a face fel de fel de meditatii, cand te duci in copilarie si, in functie de ceea ce vrei sa rezolvi, te duci pe acele situatii si le schimbi. De asemenea, ajuta foarte mult si manifestarea in viata fizica de adult, de acum, a ceea ce-ti doreai atunci cand erai copil. Poate ti-ai dorit o anume excursie, sau o anumita jucarie, sau etc. Fa rost de ele acum, ca sa completezi lipsa lor din copilarie. O sa observi cu usurinta faptul ca, dup ace vindeci acele moment, viata ti se schimba si nu mai faci tot felul de compromisuri, incepi sa te iubesti, etc.

 

Poti sa incepi sa vindeci copilul interior daca incepi sa porti tot felul de obiecte de imbracaminte deschise la culoare, sau incerci cumva sa ajuti copiii. Poti sa te folosesti de anumite afirmatii, de genul: “manifest cu usurinta tot ce-mi doresc, exact cum faceam cand eram copil”. Ai putea sa incerci sa-ti repari relatia cu parintii. Tot ce trebuie sa retii este faptul ca poti sa vindeci cu usurinta copilul interior, iti trebuie insa vointa si perseverenta.

 

Cristalele te pot ajuta foarte mult sa vindeci copilul interior, insa trebuie sa fii foarte atent cum le folosesti. Atunci cand este vorba de vindecare, trebuiesc folosite doar cristalele deschise la culoare, nu altele.

Cum iti poti da seama ca ai rani din copilarie nevindecate? In special cand se repeta anumite situatii pe partea sentimentala. Intalnesti acelasi gen de parteneri, se repeta anumite comportamente, etc. Daca doresti sa facem o sedinta de terapie special pentru vindecarea copilului interior, te invit la o programare: kmhaela@yahoo.com sau 0751199971

Iertarea inseamna libertate

Iertarea ne elibereaza de vinovatie si ne realiniaza cu cine suntem noi cu adevarat. ideea de iertare este minunata, dar experienta reala poate fi dificil de pus in practica. Multi oameni nu-si pot imagina cum e sa ierte pentru ca si-au creat o viata in care se afla in mod constant in pozitie de lupta, “protejandu-se” cu orice pret. Daca tii manusile de box in pozitie de lupta, e timpul sa renunti la ele.

Singura modalitate de a inflori cu adevarat in viata este sa te aliberezi de toata tensiunea care te impiedica sa lasi iubirea sa circule prin tine. Aceasta tensiune provine din lipsa de iertare. Cu toii avem anumite persoane sau situatii pe care nu el putem ierta si peste care credem ca nu putem sa trecem, insa in realitate, mania si resentimentele te slabesc, tinandu-te blocat in durerea din trecut.

Iertarea este esentiala pentru fericirea ta. Este important sa intelegi si sa accepti ca iertarea nu este pentru acela care te-a ranit, ci pentru tine. Prin iertare, lasi manusile de box deoparte si iti deschizi inima catre pace.

Exercitiu: scriu intr-o agenda o lista cu oamneii pe care trebuie sa ii ierti (nu uita sa te incluzi si pe tine). Apoi recunoaste-ti contributia la situatia creata. Chiar daca tu consideri ca ti s-a facut o mare nedreptate, si tu ai o parte din vina. uneori, partea ta poate fi faptul ca porti inca resentimente sau ca ai ramas intr-o relatie prea mult timp. Daca nu iti este clar care e contributia ta, aloca-ti timp pentru a te gandi cum ai participat la propriul disconfort in raport cu situatia respectiva. APoi pur si simplu spune: “Ghidul meu interior (Dumnezeu, etc), eu recunosc ca acest resentiment imi face rau. Mania si atasamentul nu ma servesc. Sunt dispus sa iert. Arata-mi calea. Iti multumesc!”

Miracole acum

Confrunta-te cu frica aparuta in urma unui eveniment terifiant

Cand se intampla astfel de lucruri in lume, este foarte posibil sa simti frica, chiar daca locuiesti la mii de km distanta. Ce facem cu temerile noastre in aceste situatii? Cu cat eviti mai mult sa confrunti aceasta frica, cu atat iti va bantui subconstientul. Cand au loc tragedii, un impact emotional se ataseaza de tine pana cand este vindecat. Nu este nici o metoda buna sau rea de a ne ocupa de emotiile noastre, dar exista instrumente ce ne pot ajuta.

Este foarte important sa fii sincer in privinta temerilor pe care le ai. Este sanatos sa recunosti ca iti este frica. Cand recunosti sincer ca iti este teama, te eliberezi de tensiunea provocata de mentinerea fricii. Discuta despre teama resimtitia cu cineva drag, scrie despre ea intr-un jurnal, sau impartaseste-ti experienta cu un terapeut sau un grup de sprijin. Recunoasterea deschisa a fricii constituie un pas crucial spre depasirea ei.

Respira prin sentimentele tale, si sa-ti dai seama unde se localizeaza teama in corp – in zona gatului, in umeri, in piept sau in stomac. Pastreaza o clipa de liniste si sesizeaza unde a retinut corpul teama. Continua sa respiri si sa te focusezi pe acel sentiment pana cand simti ca te eliberezi. Repeta zilnic pana cand simti sa te usurezi si nu mai resimti acea frica. Respiratia esre cel mai important instrument pentru eliberarea fricii din corp.

Bunatatea este cea mai mare putere pe care o ai pentru a vindeca lumea. Cu cat exista mai multe persoane ce manifesta bunatate si compasiune, cu atat vor fi mai putine acte de distrugere, teroare si lupte. Din acest moment, arata mai multa bunatate fata de toata lumea din viata ta, chiar si fata de necunoscuti.

Daca te simti neputincios, gaseste-ti puterea acum. Respecta-ti sentimentele, respira prin tensiune si exercita-ti cea mai mare virtute: bunatatea. Adevarata ta putere se afla in capacitatea de a iubi.

Gabriell Bernstein

Trecutul nu e viitorul tau

Multi oameni incearca experiente dificile, pe masura ce inainteaza in viata. Trec prin cliep grele sau se asociaza cu indivizi dubiosi. Se comporta ilegal sau inacceptabil din punct de vedere social. Unii sunt condamnati si trimisi la inchisoare pentru faptele comise. Dar, intr-un anumit moment al vietii se hotarasc sa se schimbe. S-au gandit serios la felul in care si-ar dori sa fie cunoscuti in viitor. S-au decis sa-si schimeb viata prin schimbarea valorilor pe baza carora au trait pana atunci. Luand aceste hotarari si tinandu-se de ele si-au schimbat viata. Si asa cum au facut-o altii, la fel poti s-o faci si tu.

Daca ai fi cineva iesit din comun in toate privintele, cum te-ai comporta fata de altii? Ce fel de impresie le-ai lasa dupa ce te-ai intalnit cu ei? Imagineaza-ti ca ai putea sa fii o persoana cu totul si cu totul remarcabil. Prin ce ai diferi fata de cel care esti azi?

In psihologie, nivelul pretuirii de sine determina nivelul de fericire. Pretuirea de sine este definita ca fiind “cat de mult te placi”. La randul ei, pretuirea de sine e determinata de imaginea de sine. Acesta este modul in care te vezi si gandesti despre tine in interactiunile cu ceilalti. Imaginea despre sine e conturata de sinele ideal. Acesta este constituit din virtuti, valori, teluri, sperante, visuri si aspiratii.

Din momentul in care incepi sa mergi, sa vorbesti si sa te comporti in moduri consecvente celor mai inalte idealuri pe care le ai, imaginea despre tine insuti se imbunatateste si te simti fericit atat in ceea ce te priveste, cat si in legatura cu lumea din care faci parte.

Aminteste-ti ca devii ceea ce gandesti in marea majoritate a timpului. Oamneii fericiti si de succes se gandesc al valoriel lor si al modul in care le pot practica in fiecare moment al vietii si in orice domeniu. Marea rasplata consta in faptul ca, pe masura ce traiesti tot mai consecvent cu valorile tale, devii mai fericit, mai sanatos, mai plin de energie si mai pozitiv in tot ceea ce faci.

Brian Tracy

Trecutul trebuie sa ramana in trecut

 

Ca sa evadezi din trecut si ca acesta sa nu se mai repete, este necesar ca tu sa inveti din ceea ce s-a intamplat. Ti-ai invatat lectia, nu se mai repeta experientele. Atunci cand trebuie sa luam o decizie, indiferent de aspectul vietii noastre pe care il influenteaza, intotdeauna oscialm intre trecut si viitor. Una din variante ne mentine in trecut (deci este influentata de acesta), si cealalta ne impinge spre viitor (si este conditionata de ceva ce invatam nou). De exemplu; vrei mai multi bani: fie ramai la jobul actual, unde stii ca sigur iti primesti salariul, chiar daca e mic, insa nu trebuie sa depui efort (trecut), sau sa te gandesti sa faci niste cursuri sau chiar sa-ti faci o afacere (viitor). La fel putem spune si cu relatiile.

 

Intotdeauna avem si o a treia varianta. Lucrezi cu ceea ce ai déjà, si adaugi in formula ceva nou. Fiecare moment este perfect…insa urmatorul moment pentru a fi perfect trebuie imbunatatit. Sa presupunem ca vorbim tot de un venit mai mare: poti sa ramai la jobul actual si de fapt sa te gandesti si sa faci planuri cum sa faci mai multi bani: o afacere, o colaborare, etc. Nu poti sa te astepti la miracole daca tu nu faci nimic. Nu exista noroc, norocul ti-l provoci singur.

 

Imagineaza-ti ca fiecare zi pe care o traiesti aduce noi si noi experiente. Asta de fapt ii separa pe oamenii de succes de restul: primii au stiut cum sa-si creeze propriile oportunitati, si sa munceasca sa se intample miracole. O persoana care are un succes aparent peste noapte, de fapt este o persoana care munceste la acest succes de cativa ani. O persoana care face acelasi lucru o perioada indepartata nu se poate astepta la miracole. Se poate asteptala miracole doar daca si face ceva in acest sens.

 

Trecutul se repeta doar daca nu-ti inveti lectiile, si daca te tot uiti mereu in spate, la el.

Programul de meditatie constienta pentru imbunatatirea somnului in 7 saptamani

Saptamana 1: linistirea mintii.

 

 

Trecutul s-a dus déjà, iar viitorul urmeaza sa vina.

Ma concentrez sa fiu linistit, fericit si liber in acest moment prezent.

Acum ma concetrez sa fiu constient de fiecare respiratie.

Atentia mea asupra respiratiei este continua.

Imi urmaresc respiratia din momentul in care incepe, iar abdomenul meu incepe sa-si mareasca volumul.

Continui sa fiu atent cum abdomenul meu se ridica si coboara la fiecare respiratie, ca un copil care se da in leagan.

Ca un leagan, respiratia mea incetineste cu fiecare sfarsit.

O urmaresc tot timpul, cum incetineste si incepe din nou.

Ii acord respiratiei mele toata grija si atentia, asa cum o mama isi tine copilul in brate.

Nu las copilul sa cada, gandurile mele raman pe fundal.

Ma bucur de ridicarea si coborarea ritmica a abdomenului meu, ma bucur ca sunt aici si acum.

Am incetat sa alerg inainte si inapoi.

Mintea mea continua sa produca ganduri, asta este rostul ei. Eu nu-mi urmez gandurile, ma concentrez asupra respiratiei.

Ma simt bine si in largul meu.

Cu fiecare respiratie, las la o parte tensiunea undeva in corpul si in mintea mea.

Sunt constient ca gandurile imi pot aduce tensiunea pe fata.

Cu fiecare respiratie, imi relaxez muschii fetei si zambetul.

Sunt niste senzatii in corpul meu: le accept. Sunt constient de tinuta mea.

Sunt constient de adierea aerului in jurul narilor mele, in timp ce inspir.

Daca sunt sunete, nu reactionez la ele. Doar le observ si le las sa se duca

Continui sa ma bucur de respiratia mea, in liniste.

Un rau de sentimente si ganduri curge pe langa mine, dar nu ma inec in ele.

Concentrarea pe respiratie este ca o ancora care impiedica barca sa pluteasca in deriva.

Concentrarea pe respiratie ma impiedica sa ma pierd in ganduri.

Percep sunete si senzatii pe piele, fara sa reactionez la ele.

Zambesc la ceea ce m-ar putea distrage, cum ar fi: amintirile, micile mancarimi de pe piele si zgomotele. Zambetul ma relaxeaza. Ma simt multumit.

Cu fiecare respiratie ajung aici si acum – stau in sezut, respirand confortabil.

Mintea mea este linistita, corpul meu e eliberat de tensiune.

Sunt calm si odihnit, Ma simt liber, Ma simt acasa.

 

Saptamana 2: imblanzirea mintii.

 

Cu fiecare respiratie, imi indrept atentia de la ganduri, spre ce se intampla in corpul meu.

Cu fiecare respiratie, ajung din lumea gandurilor, in lumea simturilor.

Ma aflu in momentul prezent in care ma concentrez pe respiratie si pe fluxul experientelor.

Ma concentrez pe senzatiile propriu-zise, si nu pe persoana care are aceste senzatii.

Ma concentrez pe senzatii, si nu pe sentimentele mele despre aceste senzatii.

Acum nu exista nici bine, nici rau, nu exista judecati.

Simturile mele sunt ale momentului prezent, accept ceea ce primesc de la simturile mele.

Accept lumea asa cum este, inspirand si expirand, raman in acest univers cald al acceptarii.

Inspirand si expirand gasesc multumire aici si acum. Nu lupt, voind ca lucrurile sa fie altfel. Nimic de criticat, nimic de evaluat; acelea sunt ganduri.

Acum primesc doar ce vine de la simturile mele.

Imi numar binecuvantarile si trimti valuri de multumire fiecarei parti a corpului meu.

Corpul meu este un miracol. Gandurile vin si pleaca, la fel ca zgomotele din jurul meu.

Raman cu respiratia mea. Inspirand si expirand, raman deschisa fara a face eforturi.

Nu controlez fluxul intuitiei. Imi controlez doar deschiderea mea catre exterior.

Inspirand, simt prospetime, expirand, sunt inca aici.

 

Saptamana 3: scanarea corpului.

 

Asezat confortabil, inlatur toata tensiunea.

Respir lent si adanc de 5 ori, concentrandu-ma pe senzatiile fizice pe care mi le da respiratia, pe miscarea aerului din nari, in timp ce inspir, si pe extinderea abdomenului.

In timp ce abdomenul mi se umple cu aer, sunt constient si de cureaua pe care o port, si de hainele mele.

Imi pastrez atentia incontinuu pe respiratie, de-a lungul celor cinci cicluri de respiratie.

Cu urmatoarele 5 respiratii, imi relaxez mintea.

Acum nu mai este nimic de facut, si nicaieri unde sa ma duc.

Nici o obligatie. Pur si simplu, ma bucur ca stau asezat, relaxandu-ma si fiind eu insumi.

Fata este oglinda mintii. O fata calma este oglinda unei minti linistite.

Fata mea reflecta zambetul meu interior. Imi monitorizez muschii fetei si fruntea, apoi ochii si obrajii, apoi muschii din jurul gurii si de sub barbie, pe parcursul celor 5 respiratii.

Gasesc un loc confortabil pentru barba mea, care sa nu fie nici prea sus, nici prea jos.

In timpul urmatoarelor 5 respiratii, ma concentrez pe barbie si pe gat.

Ma asigur ca am capul aliniat cu coloana si ca gatul imi este relaxat.

Coborand, ma concentrez pe umeri si pe brate.

Asigurandu-ma ca nu exista tensiune in umeri.

Mainile se ating una pe alta si totodata ating abdomenul.

Cu mainile, imi simt abdomenul ridicandu-se si coborand.

Imi urmaresc linistita ridicare si coborare a abdomenului, timp de 5 respiratii.

In pozitia de meditatie sunt angajati muschii spatelui.

Ei ma impiedica sa ma aplec, asa incat este loc pentru respiratie in abdomen.

Sunt mai relaxat in fata si tin spatele ferm.

Respir 5 cicluri, cu spatele nemiscat, miscandu-ma ritmic in fata.

Urmaresc cu mintea muschii spatelui, de sus pana jos, pana in partea inferioara a spatelui.

Pozitia mea e nemiscata, in timp ce fata si paritle laterale ale corpului se extind si se contracta cu fiecare respiratie.

Intregul meu trunchi respira.

In timpul urmatoarelor 5 respiratii, ma concentrez asupra partii inferioare a corpului meu.

Mai intai, ma concentrez asupra felului in care simt perna. Sunt bine echilibrat? Daca am nevoie de mici modificari pentru un mai bun echilibru sau confort mai ridicat, le fac.

Apoi ma ocup de picioare. Daca simt o stare de discomfort in picioare, ma concentrez asupra ei.

Cum ma simt de fapt? Inspir si expir constientizand acel sentiment.

In timpul urmatoarelor 5 respiratii, ma concentrez asupra picioarelor mele. Pe ce se odihnesc ele? Simt o senzatie de caldura sau raceala la picioare? Amandoua picioarele imi dau aceeasi senzatie? Unde este acea senzatie de mai devreme? Cum imi simt gleznele?

In cele din urma imi simt intregul corp din cap pana in picioare. Simt cum totul se imbina intr-un singur corp.

Acum ascult. Imi transmite ceva vreo parte a corpului sau a mintii mele? Poate un picior sta neconfortabil si se plange de asta. Sau poate ca umerii au intepenit. Las sa treaca, apoi ascult din nou.

 

Saptamana 4: bunatatea care izvoraste din iubire

 

Asezat confortabil, respir adanc de cateva ori, si intru in legatura cu orice sentiment care ma stapaneste si il inlocuiesc in mod constient cu ganduri binevoitoare.

Observ ca exista un anumit ton emotional care apare, pe masura ce ma gandesc la fiecare persoana. In timp ce amintirea unor persoane ma face sa zambesc, amintirea altora ma face sa ma simt incordat.

Cu fiecare inspiratie si expiratie inlocuiesc, in mod constient, cu un sentiment de bunatate si prietenie pentru toate persoanele, acest ton emotional spontan.

Continui sa fac acest lucru iar si iar. In timp ce o persoana sau un nume imi vine in minte, ma gandesc la ele cu caldura si bunatate. Aceste sentimente sunt ale mele. Sentimentele mele nu sunt controlate de altii, sunt responsabil de ele.

Aceste emotii duioase si prietenoase imi fac bine si mie. Reaua-vointa, furia, resentimentele creeaza stres.

Nu favorizez pe nimeni, sunt generos cu gandurile mele de bunavointa. Bunatatea este ca lumina soarelui, toata lumea are nevoie de ea. Soarele nu straluceste numai deasupra oamenilor perfecti. Bunatatea mea lumineaza fiecare persoana, inclusiv pe mine.

Ma vad in minte pe mine cand aveam 5 ani si eram incocent si frumos. Am fost odata acel copil, merit dragostea si bunatatea mea. Merit sentimentele mele de iubire de acum.

Multi puscariasi au fost abuzati in copilarie, ei sunt victime, si ei au nevoie de bunatate. Bunatatea este un medicament. Nu-mi ascund sentimentele de bunatate.

Nu trebuie sa fiu meschin doar pentru ca altcineva a fost astfel. Sunt cine sunt. Exersez bunatatea si prietenia din toata inima pentru ca acest lucru ma face sa ma simt bine, si ii ajut si pe altii sa se simta bine.

Continuu sa ma gandesc la oamenii pe care ii cunosc. In privinta unora nu apare nici un sentiment in mod spontan. Ma gandesc la ei cu prietenie, oricum. Bunavointa si prietenia mea sunt daruri care imi apartin si pe care le pot oferi.

Inspirand si expirand, ma concentrez pe fluxul aceste energii pozitive din corpul meu. Imi scanez toate partile corpului si imi iau ragazul necesar sa trimit ganduri de iubire fiecarei parti.

Trimit gandurile mele bune spre inima, ficat, sistemul digestive si alte organe. Ele au lucrat cu credinta sa ma tina in viata si sanatos. Promit sa fiu bun cu ele, la randul meu. Promit sa ma gandesc la sanatatea si bunastarea lor atunci cand mananc si beau.

Nu simt nici o tensiune acum. Cu fiecare respiratie, trimit valuri de sentimente bune catre mine si catre altii. Ma relaxez si ma bucur de aceste sentimente bune.

 

Saptamana 5: a sosit timpul

 

Asezat confortabil, imi eliberez gandurile din minte. Ma eliberez de stres si de tensiune si imi indrept intreaga atentie asupra respiratiei. Respiratia este totul. Acum nu mai exista nimic, in afara de respiratie. Nu mai exista timp in afara respiratiei. Respiratia este timp. Cand atentia mea este continua, experimentez viata in toata plenitudinea ei. Timpul exista doar in prezent, trecutul nu este timp. Candva trecutul era prezent, dar acum inseamna doar ganduri si idei.

Pot trai doar in prezent. Viitorul la care ma gandesc nu este timp. Este un manunchi de asteptari. Si trecutul, si viitorul exista in prezent. Ele exista ca amintiri, obiceiuri, idei si asteptari. Florile care au inflorit inainte ne-au lasat parfumul lor. Acel parfum exista acum. Semintele viitorului exista si ele in prezent. Multe din aceste seminte sunt sub pamant si sunt invizibile.

Timpul este incorporat in viata mea si in respiratia mea. Cand sunt una cu respiratia mea, experimentez viata din plin si nu ca pe o idée abstracta.

Cand sunt una cu respiratia mea, exista intotdeauna in prezent. Traiesc o primavsra eterna, unde totul este proaspat si nou.Nu sunt prizonierul unui trecut facut din idei. In timp ce-mi elimin ideile, si trecutul se schimba pentru mine.

Sunt recunoscator ca sunt in viata, privesc pe toata lumea cu iubire. Respir cu gratitudine pentru toate fiintele care imi sprijina viata. Si fac lumea frumoasa.

Stresul nu este o parte a viitorului meu. Asteptarile nu sunt o parte a viitorului meu. Asteptarile mele nu sunt o parte a viitorului. Ele sunt parte din obiceiurile mele mentale. Renunt la aceste obiceiuri, ca sa pot trai cu o minte deschisa si libera.

Fericirea se intampla acum, fericirea nu mai exista si in alt timp. Nu mai exista alt timp.

Sunt una cu respiratia mea si cu senzatiile din corpul meu. Respir cu inima linistita.

 

Saptamana 6: Observarea respiratiei

 

Stau cu spatele drept, capul pe aceeasi linie cu spatele, picioarele confortabil asezate si cu muschii fetei relaxati. Imi modific pozitia atat cat este necesar pentru a ma simti confortabil.

Ma concentrez pe senzatiile fizice ale respiratiei si urmaresc aerul cand intra pe nari si-mi umple plamanii. Apoi expir si fac o pauza.

Nu-mi controlez respiratia si nu intervin in ritmul ei. Raman intr-o stare de calm, privindu-mi corpul cum respira in mod natural.

Daca respiratia mea este scurta si superficiala, o observ astfel. Daca este lunga si profunda, o observ la fel.

Corpul meu este cel care respira; stie cand sa inspire si cand sa expire. Nu intervin in timpul respiratiei, doar il observ.

Cand sunt prins in plasa emotiilor si a visarii cu ochii deschisi, respiratia urmeaza nevoile imaginatiei. Acum mintea mea este calma, iar respiratia urmeaza ritmul ei natural.

Observ ca, dupa fiecare inspiratie si expiratie, e o mica pauza. Astept, pur si simplu, ca respiratia sa reinceapa.

Cand respiratia face o pauza, la sfarsit, ma impotrivesc impulsului de a inspira sau expira constient. Astept ca respiratia sa se produca natural, de la sine.

Respiratia are un ritm natural, precum cel al valurilor. Observarea ritmului respiratiei se aseamana cu observarea valurilor marii.

Nu exista nici un “eu” care face actul de respiratie. “Eu” nu sunt responsabil de respiratie. Eu raman, pur si simplu, un observator dezinteresat.

Dupa fiecare respiratie astept, curios, sa vad cand va reincepe urmatoarea respiratie. Astept. Corpul incepe sa inspire atunci cand e pregatit.

Ma bucur de aceasta constientizare linistita a respiratiei. Aidoma valurilor oceanului, respiratia mea are ritmul ei natural.

Mintea mea e ca flacara constanta a unei lumanari, atunci cand nu bate vantul. Este constienta, cu calm, si de respiratia mea, dar si de zgomote, de senzatiile de pe piele, de senzatia de frig sau cald.

Cu aceeasi intentie impartiala, observ toate senzatiile: lumina si umbra, confort si disconfort. Ele vin si pleaca. Eu nu fac decat sa le observ.

Acum imi observ starea psihica: este vesela, trista, tematoare, sau altfel? Observ tipul de stare psihica pe care o are mintea mea de obicei. Observ daca starea ei obisnuita este grija, nerabdarea, regretul, dorinta sau alta.

Mintea mea isi are obiceiurile ei. Concentrandu-ma, devin constient de obiceiurile ei.

 

Saptamana 7: Mintea este un pictor

 

Stand confortabil, ma bucur de respiratie, in timp ce abdomenul se umfla si se dezumfla ritmic. In timp ce respir linistit, mintea mea fotografiaza persoanele si locurile pe care le cunosc.

Stau cu respiratia mea, stiu ca aceste imagini sunt rezultatul plasmuirii mele. Oamenii din gandurile mele sunt personaje fictive, desi seamana exact cu oamenii pe care ii cunosc.

Sunt relaxat si constient ca mintea mea creeaza, din aceste imagini, o lucrare de fictiune – o carte comica.

Observ cum mintea mea le aranjeaza ca sa se potriveasca cu fantezia mea.

Inspir si zambesc cu gandul la aceste personaje; expir si stiu ca acestia nu sunt oameni reali. Oamenii reali au o profunzime pe care personajele imaginare nu o au.

Fictiunea din mintea mea curge ca un rau. Constientizarea respiratiei mele este ancora mea. Ma opreste sa plutesc pe curentul raului de ganduri.

Mintea mea este ancorata in siguranta de corpul meu. Nu ma mai las purtat de curentii raului. Ma bucur ca stau in barca mea, in timp ce se leagana placut in valurile respiratiei, ca intr-un leagan. Ma bucur sa urmaresc gandurile si imaginile care trec pe langa mine plutind. Imi reamintesc ca acestea sunt propriile mele creatii.

Mintea mea este un artist talentat. Imaginile create de ea seaman cu oamenii si locurile care le-au inspirat. Ele sunt foarte convingatoare. Respir si zambesc.

Aceste imagini sunt doar tablouri. Orice sentimente as avea fata de ele – iubire, ura, furie sau teama – sunt doar sentimente despre imagini.

Mintea mea distribuie imagini, precum cartile intr-un joc de carti. Ramanand conectat la respiratia mea, observ acest joc.

Nu aleg cartile pe care le desenez. Imi observ mana si raman concentrat pe respiratie.

Ma simt confortabil si relaxat, pentru ca nu iau acest joc prea in serios. Ma simt multumit.

 

Cartea somnului

 

Vindeca-ti anumite traume (metoda Joe Vitale)

Gandeste-te la teama ta si pune mana pe abdomen si pe piept si incearca sa-ti dai seama ce nota ai da sentimentului. Incearca sa urezi bun venit sentimentului si vezi ce vrea sa-ti transmita. Este foarte posibil sa obtineti informatiile pe care le doriti inca de prima data, si sentimentul sa se evapore. Daca insa nu a slabit in tensiune, repetati procedeul si intrati cat mai mult in sentiment.

 

Du-te spre centrul sentimentului si intreaba-l inca o data care este motivul pentru care este in viata ta. Pe masura ce te apropii de centrul sentimentului, incepe sa-l dublezi si sa-ti doresti sa vezi cauza si sa se elimine. Observa ce anume se intampla in corpul tau atunci cand simti emotia respectiva, si intensific-o. Conform legii cuantice 2 emotii contradictorii nu pot sa existe in acelasi timp: fie se dizolva sentimentul, fie se intensifica. Important este sa-ti doresti sa se dizolve.

 

Atunci cand simtim prezenta unui sentiment care ne supara, vrem neaparat sa il eliminam. Poti sa incerci asta prima data, dar ulterior incearca sa nu mai faci asta. Lasa-l sa se manifeste in viata si in corpul tau asa cum trebuie. Cand renunti sa mai elimini sentimentul, de multe ori scade in intensitate si dispare. Daca nu dispare, retraieste-l din nou.

 

Simte emotia sentimentului respectiv in corpul tau. Priveste zona unde este sentimentul ca pe o energie rosie stralucitoare. Inconjoara energia cu o sfera si leaga balonul cu o ata. Lasa balonul sa pluteasca afara din mintea si corpul tau. Priveste cum zboara balonul, tot mai sus si mai departe, cum se face din ce in ce mai mic, pana cand dispare complet din mediul tau vizual.

 

Simte emotia sentimentului respectiv in corpul tau. Priveste zona unde este sentimentul ca pe niste picaturi de apa si vizualizeaza cum aceste picaturi pica pe asfalt si se sparg si apoi se evapora.

 

Dupa ce dispare sentimentul principal si cauza, iubeste ceea ce ramane in golul ramas. Spune da si te iubesc oricarui sentiment care apare ulterior.

Transforma-ti defectele in calitati

Intr-o zi, mă aflam într-un lăcaş de desăvârşire a evoluţiei spirituale şi am fost prezentat angajaţilor din departamentul unde urma să lucrez.

Administratoarea clădirii a spus ceva ce nu voi uita niciodată.
„Tot ceea ce voi numiţi defecte ale voastre, tot ceea ce nu vă place
la voi înşivă, sunt cele mai mari calităţi pe care le aveţi”, a apus ea. „Ele
sunt, pur şi simplu, supra-amplificate. Aţi dat volumul prea tare, asta-i tot.
Daţi puţin mai încet. În curând, voi – şi toţi ceilalţi – vă veţi vedea slăbiciunile
ca fiind punctele voastre tari, aspectele „negative” ca fiind „pozitive”.
Ele vor deveni instrumente minunate, gata să acţioneze în favoarea
voastră, mai degrabă decât împotriva voastră. Tot ceea ce aveţi de făcut
este să învăţaţi să apelaţi la aceste trăsături de personalitate, în cantităţi care
sunt potrivite momentului. Apreciaţi cât de mult e necesar din minunatele
voastre calităţi şi nu daţi mai mult decât atât.”

M-am simţit ca şi când aş fi fost lovit de trăsnet. Nu mai auzisem niciodată
asemenea lucruri. Cu toate acestea, ştiam în mod instinctiv că era
adevărat. Lăudăroşenia mea nu era altceva decât încredere în sine mult
prea amplificată. Ceea ce oamenii numeau, în tinereţea mea, „atitudine zănatică”
sau „prostească”, nu era nimic altceva decât spontaneitate şi gândire
pozitivă – supra-amplificate. Iar intrarea mea impetuoasă era doar calitatea
mea de conducător, dexteritatea mea verbală şi dorinţa mea de a
merge până la capăt – toate trei exprimate mult prea zgomotos.
Mi-am dat seama că toate aceste aspecte ale fiinţei mele erau calităţi
pentru care fusesem uneori lăudat.
Nu e de mirare că nu mai ştiam ce să cred!

Doar în acel moment, când m-am uitat la „latura de umbră” şi am
văzut clar de ce alţii au numit uneori toate acestea drept comportamente
„negative”, am văzut şi darul care se afla în fiecare dintre ele. Tot ceea ce
aveam de făcut era să folosesc aceste comportamente în mod diferit. Să nu
le reprim, ci să mi le asum. Şi, pur şi simplu, să le folosesc în mod diferit.
Acum am ajuns să înţeleg ce importanţă extraordinară are să-mi trăiesc
viaţa, fiind în întregimea fiinţei mele. Adică, să-mi dau voie ca, în primul
rând să observ şi apoi să pun la un loc – într-un întreg grandios – toate
aspectele lui cine sunt – atât acelea pe care eu şi alţii le-am numit „pozitive”,
cât şi acelea pe care eu şi alţii le-am numit „negative”.
Cu ajutorul acestui procedeu m-am împrietenit, în sfârşit, cu mine
însumi. Dar, vai! ce mult timp mi-a trebuit ca să ajung aici!

Debbie Ford, Partea intunecata a cautatorilor de lumina

Metoda „Calatoria” – Brandon Bays

Metoda „Calatoria” poate fi utilizata atat pentru vindecarea emotionala, cat si ca adjuvant pentru cea fizica. Ea s-a dovedit utila in tratarea bolilor fizice, tulburarilor emotionale, problemelor relationale, blocajelor in cariera si in gestionarea celor mai dificile circumstante de viata.

„Mi-am imaginat in fata ochilor mintii un foc de tabara. In jurul lui eram eu si parintii mei (care erau mult mai tineri si imbracati conform modei de acum cateva decenii). Eu aveam 4 ani si paream foarte nesigura pe mine. Alaturi de noi era si eu-l meu de acum, asa ca m-am decis s-o invit pe fetita de 4 ani sa stea in poala mea, ca sa se simta in siguranta si protejata.

Discutia care s-a desfasurat in jurul focului de tabara m-a surprins la culme. Nu mi-am dat niciodata seama cat de intens a suferit fetita de 4 ani care am fost candva in urma acestei experiente. Se pare ca micuta avea de impartasit o mare durere ramasa neexprimata. In sfarsit ea a avut prilejul de a spune ce n-a putut spune atatia ani la rand. Cuvintele ramase nerostite i-au iesit pe nerasuflate pe gura, ca si cum ar fi asteptat multa vreme sa se poata elibera.

Cand fetita a ramas fara cuvinte m-am intors catre parintii mei si i-am intrebat de ce s-au comportat asa cum au facut-o. Am ramas la fel de surprinsa sa aflu prin ce au trecut acestia la vremea respectiva. Intelegand in sfarsit cauza durerii lor si cat de frustrati si neajutorati s-au simtit in acea perioada, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Sora mea s-a inecat la varsta de 4 ani, iar ei isi proiectau uneori durerea pe care nu si-o puteau exprima direct, asupra noastra, a celorlalti copii.

Discutia din jurul focului a continuat pana cand toata lumea a spus ce avea de spus, scotand la lumina cele mai ascunse sentimente. In sfarsit, pentru prima data, micutul meu eu de la varsta de 4 ani a inteles in profunzime de ce s-a intamplat atunci.

In urma acestei experiente am ramas cu o stare de pace si de intelegere reala. Gandurile mele au tacut, iar mintea mea s-a lasat in totalitate prada tacerii. Din profunzimile acestei taceri am auzit cuvintele: „Trebuie sa-ti ierti parintii.” Parca m-ar fi lovit o piatra in moalele capului. Am stiut imediat ca acesta era adevarul. Era atat de evident si totusi nu-mi trecuse niciodata prin minte.

Mi-am imaginat din nou focul de tabara si pe parintii mei in jurul lui, impreuna cu mine. I-am iertat imediat, cu toata inocenta de care putea da dovada un copil. In timp ce buzele mele rosteau cuvintele de iertare, am simtit cum inima imi explodeaza. Actul iertarii a fost absolut autentic si a iesit din profunzimile sufletului meu. Ochii mi s-au umplut din nou de lacrimi Am fost invadata iarasi de o stare de pace care de data asta mi s-a parut desavarsita. Intuitia mi-a spus ca toata suferinta s-a terminat.

Am simtit o energie subtila, dar palpabila, care imi trecea prin maini si prin picioare, invadandu-mi apoi intregul corp. Undeva, in strafunduri, am stiut ca tumoarea incepe sa se vindece. Pana atunci am crezut ca tumoarea era cea care se cramponeaza de mine, in timp ce in realitate eu eram cea care se crampona de ea pentru a ma proteja astfel de o amintire dureroasa si de emotiile asociate cu ea.

Cand am descoperit in sfarsit tiparele emotionale care stateau la baza tumorii, rezolvandu-le odata pentru totdeauna, ratiunea de a exista a acesteia a disparut, iar ea a inceput sa se vindece.”

Extrs din cartea Calatoria a lui Brandon Bays

Bolile ne invata unde gresim

Fiinta umana este un tot indisociabil, este o unitate trup-suflet-spirit. Pentru intelepti, omul nu este numai corpul fizic, ci si un corp energetic, un corp emotional, un corp mental si un spirit.

Niciodata boala nu apare din senin. Intotdeauna ea este precedata de nenumarate semnale, pe care viata ni le trimite, semnale subtile, sincronicitati, asa-zise coincidente, care sa ne faca sa intelegem ca nu suntem armoniosi, ca mergem pe un drum gresit, dar de obicei noi le neglijam, ramanand orbi fata de aceste avertizari. Daca aceasta stare persista, intervine boala care este tot un semnal, dar de data aceasta mult mai clar, mai explicit, pe care nu mai putem sa-l ignoram cu atat usurinta.

Boala este un semn de dezechilibru, semnalizeaza dezordinea care apare in universul nostru launtric. Aceasta dezordine generatoare de suferinte se naste din tendintele si obiceiurile noastre rele, din dorintele noastre nenumarate legate de aceasta lume, care ne indeparteaza de influenta binefacatoare a sufletului. De regula boala apare atunci cand dorintele noastre trupesti ajung sa domine natura noastra spirituala.

Orice durere, suferinta, boala reprezinta o experienta pe care o meritam, din cauza greselilor pe care le-am facut si pe care inca le mai facem. Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu nu ne pedepseste, ca tot ceea ce traim este o consecinta a propriilor noastre actiuni anterioare.

Primul pas spre vindecare este sa recunoastem ca o problema pe care o ducem este cea care a generat boala si ca noi suntem autorii ei.

Al doilea pas este sa dorim sa abandonam gandul negativ care ne mentine boala in planul fizic. Sa ne iertam pe noi, sau sa-i iertam pe cei care ne-au facut rau.

Al treilea pas este sa avem vointa sa ne transformam modul de a gandi si a fi, sa avem o atitudine inteleapta si plina de dragoste si rabdare fata de noi si fata de oamenii cu care interactionam.

Ultimul pas este acela in care avem total incredere in noi ca vom reusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne vindecam. Trebuie sa tinem minte insa ca, Dumnezeu ne ajuta in masura in care ne ajutam si singuri, asa ca eforturile personale sunt esentiale.

Albert Einstein spunea ca: „Intamplarea si boala sunt o alta masca a Divinului, atunci cand nu doreste sa fie recunoscut”.

Bolile ne invata unde gresim